glam_jewelry

Creata din aproape orice material existent, o bijuterie poate impodobi magnific, poate ancora furmustetea la gatul unei femei, sau la incheietura unui barbat. Desi in trecut bijuteriile erau folosite in scopuri practice, pentru a prinde hainele, parul sau pentru a transporta diferite obiecte, in prezent acestea sunt folosite numai in scop decorativ. Primele bijuterii erau facute din materiale primare ca oase, scoici, lemn sau piatra si folosite, mai ales pentru a dovedi statutul unei persoane. Prima bijuterie a aparut acum aproape 100.000 de ani sub forma unor margele din cochilie de scoica.

Inca din cele mai vechi timpuri bijuteriile erau create pentru a fi folosite in scopuri practice: pentru a imbina bucatile de blana sau piei de animale. Primele bijuterii au fost create din materiale naturale: oase si dinti de animale, scoici, lemn si piatra. Primele indicii privind existenta bijuteriilor apartin Cro-Magnos, inaintasii Homo Sapiens, cu 40.000 de ani in urma. (Cro-Magnos au migrat din Orientul Mijlociu pentru a se stabili in Europa) Cu timpul bijuteriile au mai primit o caracteristica: valoarea de rang, sustinuta de dreptul de a purta anumite insemne, ceea ce a facut din bujuterii "podoabe de rang". Erau purtate de seful comunitatii, de vraci, de persoana cea mai in varsta sau de razboinici. Pozitia sociala era marcata de podoabe, fie ca a fost vorba de coroanele de pene ale sefilor de trib, colanele din metale pretioase ale regilor, inelele cu sigilii sau blazoane ale familiilor dinastice, coroanele imparatilor. De asemenea, in Roma Antica bijuteriile erau purtate in functie de rangul social. Bijuteriile au primit in timp si semnificatii: de exemplu amuletele (cuvant care provine din limba latina “amuletum” inseamna: obiect care protejeaza o persoana) sau talismanele (cuvant care in limba araba “tilasm” si limba greaca “talein” inseamna: a initia in mister, in taina). Amuletele si talismanele constau in bijuterii (dar si alte obiecte: flori, animale etc.) care aveau menirea de a purta noroc si a aprara posesorul. Unele bijuterii (in special cele lucrate din pietre pretioase si semipretioase) aveau puterea de a vindeca. Cultura a jucat un rol important in dezvoltarea bijuteriilor. In secolul XIX purtarea cerceilor de catre barbatii provenind din tarile vestice ale Europei era considerata “efeminare”. De asemenea in sec. XX industria de bijuterii a lansat campania de popularizare a “verighetei” si a “inelului de logodna” creand falsa impresie ca oferirea verighetei cu ocazia casatoriei si oferirea inelului de logodna cu ocazia celebrarii logodnei ar fi o practica medievala. Cu trecerea timpului bijuteriile au inceput sa primeasca inclinatii estetice iar, celor doua functii existente le-a fost adaugat rolul de infrumusetare. Timpul, nu numai ca a extins, ci chiar a confirmat locul privilegiat castigat de functia estetica, in asa masura incat putem vorbi, o data cu cel de-al doilea razboi mondial, perioadele Art Nouveau si Art Deco, de o totala estetizare a bujuteriilor. Este perioada in care, cu grija nemasurata pentru echilibrul formei, perfectiunea liniei, stil si armonie sunt introduse bijuteriile-obiecte de arta. In anii `30 o inclinare spre rigurozitate si formele geometrice precum si spre utilizarea aproape in exclusivitate a diamantului dau bijuteriilor un aer clasic, In anii `40 sa intalnim tot mai des bijuteriilecolorate, mari, cu influente orientale, indiene, egiptene. In anii `50, podoabele aveau deja valoare strict decorativa, imbinari indrazneate de riguros si romantic, eclipsand celelalte functii. Bijuteriile ajung sa primeasca apelativul de "accesorii", sa constituie uneori chiar obiecte de vestimentatie. Incepand cu anii `60 pentru creatia de bjuterii au inceput sa fie acceptate combinatii spectaculoase, uneori socante de metale, cristale, pene, pietre, sticla, lemn, plastic sau sfoara. Formele sunt total eliberate de rigori si standarde, culorile au explodat intr-un imens curcubeu, iar liniile sunt extrem de indraznete.